Scurt istoric și date geografice și istorice

BISERICA „ÎNVIEREA DOMNULUI" – IAŞI

Scurt istoric (1990-2021)

Pr. Ștefan Chiruța

Parohia „Învierea Domnului” Iași este situată în cartierul ieșean Dacia și face parte din Protopopiatul Iași I. Aceasta luat ființă în anul 1990, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pe atunci Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor.

Sfințirea locului pentru biserică s-a făcut pe data de 15 aprilie 1990, cu prilejul Slujbei Vecerniei din Duminica Paștilor („Învierea a doua”). Timp de doi ani s-a realizat proiectul de către Domnul arhitect Vișan Daniel și s-au obținut autorizațiile necesare demarării lucrărilor. În luna iunie a anului 1993, sub coordonarea Pr. Paroh Ștefan Chiruța, au început lucrările propriu-zise, prin săparea fundației, de către Trustul de Construcții Iași. De-a lungul timpului au contribuit la realizarea construcției, ca diriginți de șantier, Domnul Catană, Domnul Amarandei, iar din anul 2005 Domnul inginer Anghel Alexandru. Între anii 1999-2005 construcția a fost continuată de Huge Construct, cele două trusturi menționate aducând lucrarea la roșu. Din anul 2005, Maestro Boros Construct SLR a continuat finisajele și a realizat corecturile necesare, sub atenta și riguroasa supraveghere a Domnului Andrei Chiruța (angajat pe postul de cântăreț bisericesc la parohie), care a dat dovadă că este un deosebit autodidact în domeniul construcțiilor.

Din păcate, terenul pentru edificarea construcției are pânza freatică la o adâncime de numai 1,5 metri. Excavările s-au făcut până la o adâncime de patru metri, realizându-se o pernă de balast cu grosimea de un metru. Partea de demisol a bisericii se găsește la doi metri faţa de cota 0. Prin urmare, cea mai mare problemă a construcţiei o reprezintă faptul că este amplasată într-o zonă parțial mlăştinoasă (pe fostul mal al Râului Bahlui, care a fost deviat în perioada anilor ʹ60), cu apă de aciditate puternică, care a afectat pardoseala demisolului. Din acest motiv, acesta nu a putut fi folosit pentru oficierea slujbelor religioase, aşa cum s-a intenţionat iniţial. Pentru remedierea problemei, au fost necesare o serie de lucrări destul de costisitoare. Timp de doi ani, s-a acționat pentru stoparea infiltrațiilor de la subsol. În prezent, aceste lucrări sunt finalizate, iar proba succesului a fost dată în anii cu precipitații abundente, când nu au mai apărut probleme cu infiltrațiile, cele 5 puțuri din jurul bisericii, săpate la o adâncime de 8 metri, evacuând la timp surplusul de apă cu ajutorul pompelor cu declanșare automată.

În paralel cu eforturile de înălțare a noului locaș de cult s-a urmărit și zidirea Bisericii din sufletele credincioşilor, activitatea liturgică și duhovnicească debutând din ziua Sfântului Nicolae (6 decembrie) a anului 1990, la parterul unui bloc din apropierea construcției, într-un spațiu de 200 m². Acest început s-a făcut cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Părinte Ilie Cleopa, care suplinea atunci absența din eparhie a arhiereului.

În toamna anului 2008 s-a demarat construirea unei capele în apropierea bisericii, care a fost terminată în două luni şi jumătate. În acest moment, paraclisul este complet amenajat și pictat, serviciile religioase săvârșindu-se în bune condiții. În prima zi de slujire în noul spaţiu, în data de 22 februarie 2009, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a fost prezent la Slujba Paraclisului Maicii Domnului şi a dăruit parohiei noul Sfânt Antimis.

Tot în anul 2009, după ce s-au terminat lucrările de acoperire și finisare ale turnului bisericii, s-a depus un efort susținut pentru montarea tâmplăriei (suprafața geamurilor fiind foarte mare prin stilul arhitectonic dat bisericii), pentru execuția tencuielilor exterioare și pentru montarea brâielor de granit, care împart zidul bisericii în mai multe câmpuri.

În anii următori, s-a finalizat fațada, urmând a fi aplicată decorativa (2021), rămânând un câmp deschis, care va fi completat ulterior cu scene religioase din mozaic

În același timp, au continuat lucrările în interiorul bisericii mari: montarea instalațiilor electrice, termice, tencuieli, pardoseala din granit, zidirea catapetesmei, pregătirea marmurei pentru aceasta, montarea policandrelor, contractarea stranelor din lemn și a icoanelor de pe catapeteasmă etc.

 La Parohia „Învierea Domnului” Iași, pe lângă preotul paroh, Ștefan Chiruța, au fost încadrați sau slujesc actualmente următorii preoți: Pr. Prof. Dr. Nicolae Achimescu (1996-2008), Pr. Toma Crauciuc (1997-prezent), Pr. Adrian Zaharia (2019-prezent).

BISERICA „ÎNVIEREA DOMNULUI" - IAŞI

Date geografice și istorice

Pr. Toma Crauciuc

Biserica „Învierea Domnului” este construită în cartierul „Dacia” din Municipiul Iaşi, care este unul din cele mai importante oraşe ale României şi este capitala judeţului care îi poartă numele.

Teritoriul judeţului Iaşi este situat în partea de nord-est a României şi central-estică a Moldovei, între paralelele 46 50 şi 47 36, latitudine nordică şi între meridianele 26 33 şi 28 07, longitudine estică. Fusul orar: GMT + 2 (are ca ax meridianul 30 care trece prin estul ţării). Are ca vecini judeţele: Botoşani la nord; Suceava la nord-vest; Neamţ la vest şi Vaslui la sud. Spre est, râul Prut formează graniţa noastră cu Republica Moldova.

Suprafaţa judeţului Iaşi este de 5476 km², reprezentând 2,3% din suprafaţa ţării. Este al 23-lea judeţ ca mărime din România.

Teritoriul judeţului Iaşi se integrează întru totul ansamblului Podişului Moldovei. Ca înfăţişare, se prezintă sub forma unei serii de coline domoale, înşirate pe stânga văii Bahluiului şi de dealuri şi platouri mai impunătoare, aparţinând Coastei Iaşilor, pe dreapta acestei văi.

Pe cele şapte terase de versant ale Bahluiului s-a dezvoltat Municipiul Iaşi. Şesurile ocupă suprafeţe aluviale întinse de o parte şi de alta a Bahluiului şi a Nicolinei. Ele oferă spaţii mari care au fost amenajate şi utilizate pentru construcţii civile şi alte scopuri economice.

Climatul este temperat-continental, aflat sub influenţa anticiclonilor atlantic şi euro-asiatic. Vânturile sunt uscate, inclusiv Crivăţul. Calmul atmosferic are valori ridicate (22,8 % la Iaşi), indicând condiţii de adăpost aerodinamic.

Condițiile favorabile de relief au făcut ca locurile pe care este aşezat Municipiul Iaşi să fie locuite din cele mai vechi timpuri (cca. 200 000 ani î.d.H).

Primul document autohton care menţionează existenţa laşului ca oraş este un act de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1408), care aminteşte de numele oraşului. Ştefan cel Mare şi Sfânt aşează la Iaşi o Curte Domnească, ceea ce dovedeşte că la acea vreme oraşul Iaşi era un centru important.

În 1565 Alexandru Lăpuşneanu mută reşedinţa domnească de la Suceava la Iaşi.

Primul document în care Mihai Viteazul se intitulează „Domn al Vlahiei, Transilvaniei şi a toată ţara Moldovei” a fost dat la Iaşi. De la a doua domnie a lui Alexandru Lăpuşneanu până la Unirea Principatelor (circa 300 ani) laşul a fost capitala Moldovei.

Ion Creangă ne relatează următoarele: „Oraşul Iaşi este făcut la loc frumos şi cu priinţă sănătăţii oamenilor. Aşezat mai mult pe dealuri şi ocolit cu alte dealuri pline de livezi şi vii, Iaşii au o privire minunată”.

Oraşul Iaşi este printre cele mai vechi aşezări ale ţării, în care a pulsat mereu, puternic, o autentică viaţă românească. Are numeroase monumente istorice, printre care multe mănăstiri şi biserici. Despre acestea Ion Creangă ne spune: „înlăuntrul Iaşilor şi pe culmea dealurilor vecine, se află o mulţime de biserici vechi şi măreţe, care spun credinţa şi mărirea strămoşilor noştri.”

La acestea, cu timpul, s-au adăugat multe altele, cum sunt şi cele construite după anul 1989 în cartierele: „Socola”, „Nicolina”, „Cantemir”, „Păcurari”, „Tătărași”, „Alexandru cel Bun”, „Mircea cel Bătrân”, „Galata” şi „Dacia”, care au schimbat înfăţişarea Municipiului Iaşi.

În Cartierul Dacia s-au construit Biserica „Învierea Domnului”, care are ca al doilea hram „Sfânta Maria Magdalena” și Paraclisul „Sfântul Chiril al Alexandriei”. Pe locul pe care este construită biserica, apele libere de natură freatică (stratul acvifer secundar) sunt foarte aproape de suprafaţă, ceea ce a determinat executarea unor lucrări ample foarte costisitoare pentru hidroizolaţia subsolului bisericii. De menționat că biserica a fost edificată pe fostul mal al Râului Bahlui, care trecea chiar de-a lungul Străzii Vitejilor și ajungea până la locul unde este Piața Dacia. Cursul râului a fost schimbat în perioada anilor ʹ60, după care au fost zidite blocurile și majoritatea construcțiilor din zonă.

Bibliografie

Chelaru Cristian, Iaşi - monografie, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1980;

Cihodaru Constantin, Istoria oraşului Iaşi, Ed. Junimea, Iaşi, 1980;

Creangă Ion, Geografia judeţului Iaşi, Iaşi, Tipografia D. Gheorghiu, 1884;

Cucu Vasile, România. Ghid-atlas al monumentelor istorice, Ed. Sport - Turism, 1979;

Posea Grigore, Geografia fizică a României, Ed. Fundaţiei Române, Bucureşti, 2009;

Răileanu Paulica, Cazan Vasile, Caracteristicile geologice şi geotehnice ale rocilor din lunca râului Bahlui..., Ed. Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi”, Iaşi, 2014.