Vineri, în prima săptămână a Postului Mare, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, alături de părinții Catedralei, a oficiat Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, iar cu acest prilej, credincioșii care au ținut post și au primit binecuvântarea duhovnicului, după o pregătire specială, au primit Sfintele Taine.
Momentul liturgic de astăzi a avut o importanță aparte, Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul împlinind patru ani de la hirotonia sa întru arhiereu.
PS Nichifor Botoșăneanul a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor în ședința Sfântului Sinod, ce a avut loc pe 25 februarie, în Aula Magna „Teoctist Patriarhul” din Palatul Patriarhiei, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, și a fost hirotonit episcop în data de 7 martie 2021, în Catedrala Mitropolitană din Iași.
În cadrul slujbei, PS Nichifor i-a hirotesit întru duhovnici pe părintele Samoilă Paul, de la Parohia „Sfântul Gheorghe” Șcheia, și pe părintele Alexandru Negurici, slujitor la Mănăstirea Bucium din Iași.
La finalul slujbei, Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură, aducând în atenția credincioșilor însemnătatea duhovnicească a sâmbetei din întâia săptămână de post:
Am intrat în ziua liturgică a sâmbetei din întâia săptămână de post. Atât sâmbăta trecută, cât și în fiecare sâmbătă din Postul cel Mare, facem pomenirea celor adormiți. Se pomenește o minune din timpul unei prigoane, când li s-a descoperit credincioșilor să facă atunci colivă spre pomenirea Sfântului Teodor Tiron, colivă care a rămas semnul pomenirii celor morți.
Este astfel amintită și pilda spusă de Domnul Hristos: grăuntele de grâu, dacă nu moare, nu va scoate din el planta pentru care este rânduit, roada pe care trebuie să o dea. Așijderea, și omul trebuie să moară pornirilor și patimilor sale. Întru pomenirea celor morți, facem această rânduială cu colivă, așa cum a descoperit Sfântul Teodor Tiron celor care, în timpul prigoanei, erau în primejdie de a mânca cele jertfite idolilor și de a spurca postul pe care îl țineau și slujirea lor întru Domnul.
Pomenirea o facem întru nădejdea Învierii, deoarece întreg postul îl ținem cu această nădejde, întru această nădejde ne botezăm, iar botezul nostru este un legământ cu Domnul Hristos, pentru că în numele Lui ne botezăm. Pomenirea celor morți, de asemenea, o facem întru nădejdea Învierii, pentru ca și ei să aibă părtășie împreună cu noi.
Avem încredințarea că slujirea noastră, pomenirea la Sfânta Liturghie, pomenirea în rugăciunile noastre, dar și milostenia pe care o facem – fie colivă, fie ajutor oferit celor în nevoi în numele celor dragi – au putere în veșnicie. Legăturile care se împlinesc aici, pe pământ, pot dezlega lipsurile celor dragi nouă, deoarece, după cum spune Apostolul, legătura dragostei este cea care niciodată nu cade.
De aceea, această pomenire este un semn al legăturii dragostei și o facem fiecare după puterea noastră: unii rugându-ne, alții dând milostenie, alții împlinind parastase. Dar înțelegem că, în slujirea pe care o avem cu toții, cea luminoasă a Paștilor, ne îndreptăm nu singuri, ci împreună, unii altora slujindu-ne, împreună cu cei dragi ai noștri care au trecut la Domnul, rugându-ne ca și ei să aibă părtășie la Lumina Împărăției Cerurilor.
Scurt istoric
Inițial, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, atribuită Sfântului Ierarh Grigore cel Mare (Dialogul), a fost o simplă rânduială săvârșită în cadrul Vecerniei, în care creștinii primeau Sfânta Împărtășanie după ce ajunau, fără să mănânce nimic până la apusul soarelui. Conform Canonului 49 din Laodiceea, nu era permis „a se jertfi pâine în Patruzecime, decât numai sâmbăta și duminica” – adică nu se îngăduia să se oficieze Liturghia Sfântului Ioan Hrisostom sau a Sfântului Vasile cel Mare în timpul săptămânii, de luni până vineri. Totuși, de-a lungul anilor, în Biserică s-a obișnuit ca unii credincioși să postească aspru până la finalul zilei – căci după Vecernie înceta ajunarea – iar după slujba de seară să primească Sfintele Taine, ca întărire duhovnicească și trupească în timpul postului. Rânduiala actuală a Liturghiei este atribuită Sfântului Grigore Dialogul, Episcopul Romei, cel care a fixat această formă în cadrul Vecerniei.
